Accesul online al vârstnicilor în România: între nevoie și excludere digitală
Într-o societate tot mai conectată, accesul la internet a devenit o poartă către servicii, informație și comunitate. Însă pentru o mare parte dintre vârstnicii din România, această poartă rămâne încă închisă.
Potrivit celor mai recente date, mai puțin de jumătate dintre persoanele de peste 55 de ani folosesc în mod regulat internetul. Diferențele sunt și mai mari între mediul urban și cel rural, unde lipsa infrastructurii, costurile ridicate și competențele digitale reduse amplifică riscul de excludere digitală.
Această ruptură nu este doar tehnologică — este și una socială. Când plățile, programările medicale sau serviciile publice se mută exclusiv online, persoanele care nu pot naviga în mediul digital devin invizibile. Mulți vârstnici trăiesc frustrarea de a depinde de alții pentru a accesa drepturi de bază, pierzând treptat sentimentul de autonomie și demnitate.
Și totuși, acolo unde există sprijin și răbdare, rezultatele sunt extraordinare. Atelierele de alfabetizare digitală arată că seniorii pot învăța rapid cum să folosească un telefon inteligent, să trimită mesaje, să caute informații sau să vorbească cu nepoții prin video. Dincolo de tehnologie, este vorba despre recâștigarea încrederii — în sine și în lumea din jur.
Pentru ca România să devină o societate cu adevărat incluzivă, digitalizarea trebuie să țină cont de ritmul și nevoile tuturor generațiilor. O digitalizare centrată pe oameni nu înseamnă doar conexiune la internet, ci și conectare între oameni.